Amintire

Fara introduceri complexe spun ca azi am citit fiecare post de pe al meu wall! Facebook, facebook! :))Astfel am dat de o poveste inspirata din realitate care a trezit destule controverse printre amicii mei! Ras pana la lacrimi, CE VREMURI! :)) Suna cam asa:

Povestea celor trei printese si zmeul violator!

30 august 2010

     Eh, dragii mei, au fost odata ca niciodata trei printese frumoooase, ca din gaura scoase! Dichisite, sorbind adesea din Cola, savurau natura inconjuratoare astezate pe o banca. Dorind sa-si etaleze talentul de 'a grai', printesa cu ochi verzi spuse:
-Bai, voi stiti cu cine sta Flori?:>
C...elalte doua, marind ochii exagerat, intreaba:
-Cu cine? O_O 

     Raspunsul insa a intarziat. In fata lor a aparut un zmeu buhait, imprastiindu-si duhoarea. Printesa cea mica (tot aia cu ochii vezi) a inceput sa rada pana la lacrimi la vederea monstrului, iar acesta s-a infuriat cumplit si dupa ce a rostit 'las` ca vin eu la voi' s-a napustit asupra lor.

     Printesa cea mare, cu ochi albastrii, vazand zmeul atat de aproape, a inceput sa fuga mai repede decat Speedy Gonzales, lasandu-si in urma surorile. Mijlocia, cea cu ochi caprui, avand picioroange, a ramas in urma. Noroc cu `aia mica, sa-i dea Dumnezeu sanatate, care a ajutat`o sa se indeparteze. Restul...?! Uitati`va la ...Tom si Jerry! =)

     Si asa au trait fericite cele trei printese pana la adanci batraneti! Iar zmeul...probabil ca va mai bantui ceva lume, pana cand ii va veni sfarsitul!

_______________________

Si o concluzie a verii care imi place grav cum suna (se pare ca eram inspirata):

18 august 2010

     E atat de usor sa te ascuzi in spatele unor litere insotite de niste simple 'emoticoane'. Multi stiu sa joace teatru (ieftin sau de calitate), insa intotdeauna o simpla privire te poate dezveli, iti poate scoate masca. De aici vine si vechea vorba 'ochii sunt oglinda sufletului' . O concluzie? Purtati ochelari de soare!

 

 Bee

Dezbatere

Nu cred in coincidente~Cred in destin. 

     Privind dincolo de imaginea abstracta, mult prea simplificata de gandirea umana, culeg fanteza. Destinul nu este pentru ratati sau doritori de scuze la fel de ratate, asa cum mult am auzit, ci este o treapta spre o gandire mai avansata, mai profunda. Motivul vietii precum un teatru: sunt un personaj intr-un univers mult prea ieftin. Dorinta de a evada si de a transforma gandirea mea intr-un satelit se contureaza si prinde forma pe zi ce trece. Voi aprofunda subiectul intr-un viitor (nedefinit) pentru ca...Lovind constant laptopul pe ritmul unei melodii proaspat descoperita, mi-am amintit ca am blog! Da, am blog! :))

     Poate ati dus dorul gandurilor mele atat de masochiste, atat de 'emo' in termenii cotidieni impusi; tragicul reprezinta o tentatie, insa autocontrolul se dovedeste a fi mai puternic decat Mr. Muscolo (cel care desfunda tevile in reclame, dragii mei!). Principala sursa de fericire pe care o detin sunt eu! Nu cad in narcisim, insa mi-am dovedit ca sunt mult prea desteapta pentru a renunta la celebrul EGO, ca sunt destul de draguta fizic, cat si psihic pentru a ma lasa calcata in picioare. Credeam ca aveam sa traiesc vesnic in era postV; crunt m-am inselat. Ma intorc la ceea ce am fost anteV, ma intorc la fiinta visatoare si optimista care emana pacea si haosul in jurul ei! Ma intorc la 'eu' si, la naiba, imi place.

     Detalii plictisitoare! Ceva interesant?! Vizionati 'A walk to remeber'.

     Sunt genul de persoana obsesiva; cand frenezia tinteste un anumit lucru, eh, mult nu va scapa de mine! Astfel m-am uitat a treia oara la acest film: caldura, un laptop, un pat in obscuritate si doua plangacioase (eu si a mea scumpa mama).

     Prima parte prezinta o actiune destul de simpla: un tanar cam daramat de anturaj se indragosteste de ratusca cea urata a liceului. A doua parte?! O drama, o lectie de viata. Atunci cand esti totul pentru celalalt, iar celalalt este totul pentru tine, atunci cand traiesti prin celalalt, iar celalalt traieste prin tine, apare adevarata dragoste. Pentru ca... 

'Dragostea este intotdeauna rabdatoare si draguta. Dragostea nu este geloasa, laudaroasa sau increzuta, nepoliticoasa sau egoista. Dragostea nu se supara si nu poarta pica. Dragostea nu gaseste placere din pacatele altora, dar gaseste placere in adevar. Este intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa indure orice urmeaza.' 

     Insa, ce se intampla atunci cand pierzi totul, viata?

     Concluziile sunt personale; am invatat o lectie importanta din aceasta poveste, mi-am reconstruit perspectivele. Oh, dar sunt cam satula sa tot vorbesc despre mine (este inevitabil sa nu o fac, insa pe viitor ma voi rezuma la cateva randuri). Care au fost concluziile tale?

Tehnic:

Sunt hotarata sa adopt altfel de subiecte, sa las esecurile mele amoroase doar in invataminte de 1-2 paragrafe. Ai sugestii? Sa luam exemplul americanilor si sa pasim in alta dimensiune! Hahaha, ce mother fucker`! :))

Muah, muah,

Bee

Imagini @deviantart.com

Dedicatie

Printre vise moarte, ce fumegau in pamantul fierbinte al unui iad doar de mine stiut, o avalansa a luminii s-a strecurat; a spalat sudoarea lasata de ganduri neintelese cu…zambet. A invins, a dominat. O iluzie; atat de des a aparut precum o iluzie Edenul, incat acum nu pot reda ideea de real. Si totusi esti al meu si-mi daruiesti elixirul vietii: substanta fericirii prin vene alearga; umple lacunele trecute.

Te iubesc! <3

________________________________

Si un bonus! :)) Legenda de pe 3!

Inorogul

Un cerc infinit al disperarii continuu se-nvarte, formand o tornada a tipetelor grave, reci, guturale. Zambete curg, se topesc si ajung pe pamantul fierbinte, de focuri tocmai salvat. Ramane desert amar curmant de negura hidoasa a unui cer batran ; totul pare a sangera cerneala.

Jumatati androgine, cu aripile patate de noroiul greu, misuna. Sufletele lor injumatatite, parca aruncate in abis, cauta nebune aromonia in haosul fara de soare si luna. Neantul injunghiaza cu pumnalul, provocand durere. Din puritatea Edenului s-au nascut monstrii ce se zbat in adancuri : fara infatisare, cu putere nemasurata. Oglinda apei se sparge, iar cioburile-i strapung aripi, innegrindu-le. Suferinta. Dor. Dragoste.

Vazand cele intamplate, Divinitatea pregateste o solutie.

Cu diadema pe fruntea plecata, pasii sai reverberandu-se precum tunetele, lumina paseste-n intuneric. Ochii azurii se zbat printre lacrimi ; inorogul sta langa clepsidra timpului ce leviteaza si priveste dezolanta panorama. Totul prindrea contur.

Lipsite de rationament, agatate de sperante si iluzii in van, fiintele se naspustesc asupra divinei creaturi. Scuturandu-se, raztignind prezentul, inorogul-si infinge cornul in pamant.

          Totul s-a predat luminii. Clepsidra s-a inaltat spre ceruri, preschimbandu-se intr-un bulgare al focului ce permanent avea sa numere secunde ; luna.  Aripile s-au desprins si au pornit, de asemenea, spre bolta cereasca, de unde aveau sa vecheze sub forma unor stele. Fiintele, oameni ajunsi, s-au izbit de sol ; cioburi de apa acum curgeau siroaie pe chipurile lor. Haosul s-a convertit in ceva placid.

          Se spune ca inorogul va reveni pe pamant atunci cand disperarea se va reinstala ; pana atunci, sub forma unei umbre, ne priveste pasii spre cautarea absolutului.

{Tot Bee