Oare?

     Sfaturile parintesti se nasc din experiente deja traite, digerate, care si-au lasat amprenta in arhitectonica personalitatii lor. Candva mi s-a vorbit despre dragostea la prima vedere in care cu inversunare ma incapatanam sa nu cred, recurgand la fiecare teorie spre negarea acesteia. Viata, insa, de fiecare data doreste sa ne dovedeasca exact contrariul si ne plaseaza in scenarii inedite, dezarmati in fata necunoscutului; legata cap-la-cap, ata plina de noduri pare totusi lina.
    Si totusi, ceata densa pictand razboiul din abisul obscur imi rapea calauza cereasca, tinandu-ma printre narcoticul carbunilor inabusiti. Mi-a trebuit o singura secunda: clipire, scanteie, fulger. Cerneala curgand prin vene s-a imbracat in rosul macilor hoinari in adiere, caldura simtita eliberandu-ma din stransoare, inaltandu-ma. Cerul, nuantand verdele s-albastrul, ma privrea; iluminare poate. Aceeasi tornada distorsiona prezentul, purtandu-ma in viitorul spre care trebuia sa-mi aleg pasii. Insa frigul simtit in adancuri nu poate fi uitat. Teama de a cadea din nou plange-n ecouri si ma scalda in cascada de cristale. Oare? Calea catre eterna nemurire. Spre tine. Si totul a capatat un alt sens si o noua motivatie, alte sperante si asipratii.

Cuvinte pastrate intr-un cufar

      Rimelul sfasie prin contrast pielea alba pictata de zambetul aproape apus al soarelui; sfera de foc safarama sentimentele si le transforma in cenusa, in nostalgia verii indepartate. Si ma intreb: chiar atat de mult am gresit?
      Nu sunt buna de nimic. Un nimic cuprinzator, un nimic infometat de esecuri pe toate planurile. Nu mai pot. Pur si simplu m-am saturat sa lupt impotriva a tot ce imi ataca integritatea spirituala, a tot ce ma doreste undeva jos, muribunda pe tarana fumegand. De ce? De ce nu pot radia iubire, de ce nu ma poate iubi? Am ajuns la cota maxima, as face aproape totul pentru tine si pentr-o clipa am uitat idiotenia asta de situatie, astfel aruncandu-ma din nou in abisul sperantelor. Nu sunt bogata. Nu sunt frumoasa. Nu am 90-60-90. Nu avem un trecut impreuna. Nu ma iubesti. Fac eforturi sa imi gasesc locul si sa ma mentin pe o linie de plutire si parca totul e in van, parca nimic nu mai are sens. Viata pare a fi doar o chestie banala pe care a complicat-o omul, construindu-si societatea si moravurile.
      Uneori ma gandesc la autodistrugere, uneori ma ambitionez si sfasii inauntru-mi in cautarea puterii. M-am saturat sa fiu puternica. Sunt dezgustata de ideea pe care inainte o sustineam sus si tare: curcubeul apare intotdeauna dupa o furtuna. Sa apara! Dar cu ce rost? Furtuna deja a transformat in haos armonia, un haos debusolant, iar timpul este ireversibil. Fiecare rana isi are cicatricea sa.
      M-am saturat, recunoc.

Te iubesc.

Pretty little liar

     Inghit in sec pentru ca asa mi-am promis, asa v-am promis. Am invalui cascada cu pleoapele, respingand aroma acida ulterioara, oprind-o. Uneori respir fortat si tot ce imi doresc este sa nu cedez; sunt puternica sau ar trebui sa fiu.    
      Ma lamentez precum stafia plangacioasa care-si facea veacul in baia baietilor din Hogwarts! Asta a venit ca o schimbare de subiect sau ca o gluma nesarata precum cele ale profei de mate. Dragostea exista doar pentru iubitorii de zahar care, mai devreme sau mai tarziu vor ajunge la diabet. La mine s-a dovedit a fi doar amara, mai amara decat cafeaua pe care o voi sorbi maine dimineata. Consider a fi dieta! Ma lepad de satana, afirm folosind limbajul religios. Pentru ce sa-mi las neuronii sa faca scurt-circuit, in loc sa traiesc viata la cote maxime fara legaturi de orice tip?!
Mi se spunea, mai in gluma sau mai in serios ca si senila fiind, la batranete tot sofisticata, cocheta sau bla bla voi ramane. Rujul intotdeauna in poseta si parul pus pe bigudiuri; nonsalanta exclusiva. Probabil asa va fi, avand in vedere prezentul.
      Unul dintre obiectivele mele era autocontrolul pe care in dobandesc secunda cu secunda. Altele? Orgoliul redefinit, increderea in fortele proprii si inchiderea in sine. Am reusit sa devin o piatra umana; antropomofizare. Bifat, bifat, serios? In ciuda acestora, nu pot nega faptul ca ma simt folosita, poate de chiar si de-o singura folosinta. Ce-am simtit nu va fi unic in viata, dar sunt sigura ca momentul nu va fi uitat vreodata pe parcursul existentei mele. Stii ce ma umple de nervi? Ca as putea sa continui fara probleme, doar ca tu te dovedesti a fi din ce mai las. Sa nu trag totusi concluzii pripite!
      Bianca Bee aka Virginica va ramane intotdeauna pe piedestal indiferent de circumstate. Fara limite? Fara sentimente? Suna mai mult decat tentant. Morfina nu ucide-n picaturi, dar narcotic fiind, va face parte treptat din organism. Fuck everyone!

xoxo, the bitch is back

Oda bucuriei... sau nu

Sa incep cu doar cateva versuri ale melodiei Back to December, interpretata de Taylor Swift. Traducerea  in limba romana, adaptata, suna aproximativ asa: Si asta sunt eu, calcandu-mi pe mandrie, stand in fata ta, spunandu-ti ca imi pare rau pentru aceea noapte si ca ma intorc in august de fiecare data. Si pare ca libertatea nu e altceva decat dorul de tine, dorindu-mi sa-mi fi dat seama de ceea ce aveam cand erai a mea. M-as intoarce in august sa repar totul.

How's life, tell me how's your family?
I haven't seen them in a while.

Mama cu catelul, ma intitulez Vasile Gheorghe Ion sau Mircea si vreau sa va marturisesc ca imi este dor de energia dumneveasta debordanta. Petru, inca salivez gandindu-ma la sucul de fucte facut de tine si de micul tau prieten Zarnescu care este o "minuneeeee". Domnul Ninel, azi ma intrebam de ce Sf. Nicolae imi amineste de familia Iatan?! Ei bine, acum am realizat.

You've been good, busier then ever.
We small talk, work and the weather
Your guard is up and I know why.

Nu vreau sa-mi mai torn cenusa in cap, stiu de ce raceala si limbajul formal sunt omniprezente in orice conversatie actuala. Tu stii poate mai bine decat mine. M-am saturat de scuze si explicatii, da, nu exista nicio explicatie ci pur si simplu sunt vinovata. Stiu ca o rana lasa cicatrici care nu mai pot fi sterse, nu-ti mai cer nimic. Dar azi imi doresc doar sa-mi amintesc.

Cause the last time I saw you
Is still burned in the back of my mind.

Imi amintesc de ultimele plimbari. Ultima oara te-am vazut cu Cristina, te analizam si nu intelegeam cum totul s-a intors pe dos. Imi mai amintesc seara in care totul s-a prabusit si auzeam de la unul si de la altul ca plangeai, ceea ce m-a facut sa ma simt mai mult decat vinovata. Simteam cum orgoliul tragea mult de cap, sa ramana sus, simteam lupta in mine.

You gave me roses and I left them there to die.

Decorul se schimba si ma intorc la "club", scarile unde ai incercat sa vorbesti cu mine si situatia in care ne aflam, "nu eram la fel". Nu am avut curajul sa-ti spun ce ma macina pentru ca atunci, pentru o clipa, toate au parut niste prostii infantile. S-ai plans, iar eu acum inteleg insemnatatea acelor lacrimi. Toate au fost niste prostii stoarse dintr-un creier parca spalat, neobisnuit cu ideea de grup, ci care dorea superioriate. Vroiam totul. Sms-ul primit in septembrie a fost un pas caruia i-am pus piedica. Mi se parea ca sunt luata peste picior, avand in vedere conditiile.

When your birthday passed and I didn't call.

De fapt maine este ziua ta. Mi-as fi dorit sa pot suna cum o faceam de obicei, la ora 00:00, sa fiu prima care iti va spune "La multi ani!". De aceasta data nu o voi mai face, imi e teama ca ma voi ineca in cuvinte si ca tacearea asurzitoare o sa foloseasca drept otrava. Ti-as fi urat un an plin de impliniri, sa atingi succesul in oricare lucru pe care ti-l propui, sa ai parte de aceeasi iubire oferita din partea prietenilor adevarati si din partea familiei. As fi ras singura de aceeasi gluma proasta: "daca acum erai in America puteai avea carnet si masina!", in timp ce as fi schelacait un obosit cantec de sarbatoare. In incheiere ti-as fi multumit pentru ca m-ai ascultat, ti-as fi spus pentru a mia oara ca imi pare rau si probabil as fi strecurat un "te iubesc"murmurat. Vise.

And I think about summer, all the beautiful times
I watched you laughing from the passenger side
Realized that I loved you.

Vara, insa nu vara ce a trecut, ci cea in care am mancat seminte pe stadion si ne filmam cantand o varianta proprie a melodiei "Vara trecuta". Vara in care ne-am filmat imitand diferite persoane si accentele lor stupide, vara care ne-a despartit de generala si care ne-a propulsat impreuna spre primul an de liceu. Atunci inca te mai puteam strange in brate, punandu-mi capul pe burtica ta plata, dar moale. Te-am iubit si ai fost parte din mine, ai fost Andreea mea si doar a mea.

Then the cold came, the dark days when fear crept into my mind.

Stii, nu-mi pasa de ce am spus despre ceilalti si nici nu ma deranjeaza modul in care ma privesc ei acum. Sunt un om direct si impulsiv, iar daca am spus ceva la momentul respetiv am spus-o pentru ca asta am simtit sa fac. Esti singura persoana in fata careia plec capul pentru ca, vreau nu vreau, ti-am facut mult prea mult rau, tu neavand nici macar cea mai mica vina.

I miss your skin, your sweet smile, so good to me, so right,

And how you held me in your arms.

Nu stiu cum am putut uita; ai fost acolo, pentru mine, intotdeauna. Prima relatie adevarata si prima despartire crunta, tu ai fost cea care a stat langa mine in timp ce plangeam. Prima izolare de lume, ti-ai petrecut revelionul cu mine in ciuda celorlalte optiuni. Am fost bolnava, cu tine mi-am impartit raceala. Primul accident, prima mana aproape rupta, tu ai fost prima care a venit si m-ai inveselit, daruindu-mi chiar si un mic tablou cu poza noastra (pe care inca il pastrez pe birou).

Maybe this is wishful thinking,
Probably mindless dreaming
If we loved again I swear I'd love you right...

... si nu as mai uita.

I'd go back in time and change it but I can't
So if the chain is on your door, I understand.

Inteleg perfect pentru ca m-am pus in locul tau pentru a putea deslusi ce simti. Stiu ca increderea nu mai exista si poate m-ai iertat, dar nu simt asta. Esti distanta, neasatoare, asa cum ar trebui. Tot ce pot sa spun este ca timpul,din pacate, este ireversibil. Nu am puterea sa schimb trecutul, dar am incercat macar sa reglementez prezentul. Nu am putut si imi pare rau.

BTW;

Cum spuneam, viata poate fi o curva, dar nu inceteaza sa te surprinda.

Goodbye!

Dickhead

Asshole

Mother fucker
Withered heart

Suck a donkey dick!

Go!

Forever

Fuck you!

Neeeeeeeeeeeeeeeeext

If you ever loved somebody put your hands up!

      Erau clipe in care-mi doream aripi pentru trairile launtrice, in care necesitam exteriorizare, dar continua ascensiune imi dovedeste ca prezentul are alte nuante. Nu stiu daca acum este teama de expunere sau sinele se considera destul de capabil in pastrarea acelor trairi doar pentru el. Imi amintesc cu ce disperare, haina, imi umpleam wall-ul cu melodii dramatice, in speranta de a fi inteleasa; ce s-a intamplat? Ascult doar eu. Mi-e greu sa-mi admit ca sentimentele sunt reale, iar cand patrund in substanta descopar neajunsuri, incertitudine in idei. Iubiri paradisiace, zic. Iubiri sacre, prea multa romana strica. De ce Gavrilescu nu a jucat pana la ultima carte pentru Hildegard si a ales-o pe Elsa? Probabil totul s-ar fi rezumat la o intreaga viata traita cu teama de a nu-ti pierde aproapele, insa intens. Monotonia placuta sau neplacuta alaturi de Elsa l-a adus la neimplinire si la permanenta nostalgie; dorul de arta pura. Concluzie? Ragetul din mijlocul strazii nu a fost in van, just because. Ah, nu, am gresit. Mai bine iti folosesti creierul decat inima? Risc sau siguranta?
      Sunt satisfacuta de taria mea de caracter pana in prezent. Madria este pacat; sunt mandra.
      Sunt momente in care mi-ar face placere sa-mi smulg pumni intregi de par, sa simt fruntea incretindu-se, desenand riduri de expresie. Sunt momente in care pare ca viata evadeaza cu scopul, trecand pe langa mine, iar eu in loc s-o opresc... o imping. Sunt momente in care doar perna-mi este aliat si, prinsa in stransoarea bratelor, pofteste roua tristetii, agoniei. Dar toate sunt inabusite. Nu pot sa cred cat de bine il imit pe profu` de antreprenoriala si crizele de ras ulterioare, uneori salvatoare!    
     Asa se inghite in sec si se trece mai departe pentru ca, da, asta e viata. Faci ce simti, dar am ajuns la concluzia ca si creierul te ajuta cumva. In primul rand, trebuie sa fii impacat cu sinele si cu propriile decizii deja luate sau in curs de procesare. Despre mine? Sper ca asa a fost cel mai bine. Revenind in  sentimente, mi-ar face placere sa te intorci si te-as primi cu bratele deschise in cazul in care inima ti-ar fi deschisa. Desi in continuare tot un fraier ramai; un fraier delicios de fraier.