Simtind cum neantul injunghiaza cu pumnalul al meu suflet statornic, am hotarat sa-mi predau chipul soarelui. Scaldandu-ma in aurul rosu-violet al apusului, m-am intors in trecut... uitand departe notiunea de timp si spatiu. Eram doar eu si locul copilariei mele.
Mingea-curcubeu nestingherita sarea spre cer si, numarand secundele, se izbea de sol ( rasul unui copil ce-si recunoaste greseala). Tot pe bolta cereasca pasari deseneau linii invizibile, iar de pe crengi picura cate-o ruginie frunza, uneori chiar cate doua. Doar leaganul aduna memorii si trairi mai recente; acela a fost momentul in care fotografia s-a tiparit limpede in minte. Atunci mi-am dat seama de granita atat de brusca dintre copilarie si adolescenta, de noua versiune a vietii si noile intensitati ale simturilor.
Imi lipseste naivitatea inocenta, insa imi place acest amalgam nebun. Imi este dor ca bratele mamei sa ma desprinda de sol atunci cand lacrimile-mi aluneca pe obraji, dar mai mult iubesc sa-mi cuprinda trupul si sa plang pe umarul lui. Verdictul paralelei dintre cele doua universuri poate fi: diferentele sunt infinite.
Noi si vechi statisfactii.
In incheiere, doresc sa ma opresc scurt asupra unui lucru care mi-a facut inima sa tresara, care mi-a dat o stare de bine. Senzatia traita, desi destul de rar, intotdeauna ma rascoleste; inexplicabila.
Criss: m-ai facut sa plang
Criss: fata, scrii frumos..adica reusesti foarte bine sa expui ceea ce simti.
Craciun= Sărbătoare creștină care celebrează, la 25 decembrie, nașterea lui Hristos.
Mos Craciun= personaj legendar despre care copiii mici cred că aduce daruri pentru pomul de iarnă.
Pentru prima oara simt nevoia de a scrie intr-un alt mod: m-am reumplut de substanta, diferita de vechea voiosie si poate uneori doar amagitoare, insa reala. Nebunia adolescentina se strecoara treptat in vene, iar alaturi de acele multe pasarele, inca puerile, ma ideamna la adrenalina. Astfel, cu pasi grabiti, alergand mai repede decat celebrul soldat al lui Miltiade, se apropie Craciunul.
Doua suflete insetate, doi creieri ce adesea fumega au reusit sa creeze un pseudonim:
•Intalnirea cu cei dragi, imparfumata cu atmosfera calda generata de emotii;
•Primirea darurilor mult asteptate, mentionate sau nu in scrisoarea adresata Mosului;
•Insufletirea viselor in asteptarea minunilor;
Luarea in calcul a tuturor posibilitatilor te face a fi pregatit pentru toate dificultatile date de viata, insa de aceasta data sfarsitul tragic este exclus. Cand tristetea este impartasita si bratele celeilalte iti cuprind trupul tremurand, suferinta este diminuata. Dar, la naiba, de ce sa fim pesimisti? Oricare ar fi consecintele, Craciunulva fi unul de neuitat, vesnic pastrat in cufarul inimilor noastre.
Ho ho ho!
We wish you a Merry Christmas;
Oh, bring us a figgy pudding;
Oh, bring us a figgy pudding;
Oh, bring us a figgy pudding and a cup of good cheer!
We won't go until we get some;
We won't go until we get some;
We won't go until we get some, so bring some out here!
•'Parul se ineaca in briza marii, iar pielea imi ardea la lumina lunii. Eram doar tu si eu: doua personaje din jocul pasiunii. Plaja goala ne veghea, nerabdatoare sa fie martora unui act de amor. Tu mi-ai cuprins fata intre palme si, cu buzele fierbinti, m-ai imbatat cu un sarut. Ale tale maini imi conturau trupul tremurand, nebun dupa atungerea ta. Din cand in cand se auzea un rasuflu limpede.Trupurile noastre erau unite; ascultam doar bataile inimii tale in timp ce simteam cum nisipul-mi fuge de sub picioare. Nu a fost vis. Eram in bratele tale, simtindu-ti de aproape respiratia. M-ai asezat pe nisipul umed, contemplandu-ma. Priviri adanci nu incetau, iar...atunci, si tu erai jos, langa mine.' Februarie 2010. (Nu pot a trece cu vederea evolutia mea in literatura de atunci pana in prezent.)
•'Doresc ca acea senzatie pe care am avut-o azi, in leagan, cea de libertate si ascensiune (spre ideal), senzatia de zbor ce-mi prindea parul in mananunchiuri si-mi strapungea fata, sa nu fie doar o naluca de cateva minute. Vreau sa ma inunde deplin.' Martie 2010
•'Groapa adanca, umpluta cu un nimic incolor, inodor si insipid (da, doar e nimic!) a fost reabilitata. Umor negru: nu de Basescu. Pas cu pas, pornind de la fantezia, emotia unui nou joc s-a ajuns la... Dream. Intotdeauna m-au fascinat povestile de dragoste, in special cele din basme. Acum am si eu una: am un print, iar eu sunt o printesa'. Iulie 2010
•'Nu stiu cu ce sa incep. Un amalgam detaliat de ganduri pulseaza, trimite flash-uri in mintea mea si nu ma lasa sa incep sau sa termin o idee. In aceasta stare sunt prinsa de luni, 9 august 2010.
Nu mai stiu daca in trecut am cunoscut fercirea deplina sau doar m-am amagit cu iluzia ca ea exista. Insa, acum, ma simt completa. Traiesc un vis, in care zilnic descopar noi universuri; zbor. Pare idiot ceea ce spun, dar incep sa-i inteleg pe cei drogati: acum am propriul meu drog. Iubirea este un drog.
Imi este foarte greu sa asimilez, acum, la sfarsit, tot ceea ce s-a intamplat pana in acest moment…dar incerc. Totul a inceput luni.
Dupa o cearta enorma cu mama, privind cifrele mici din numarul care imi demonstreaza varsta, am iesit. Era 3 jumatatea, aproape 4; am fost sa o iau pe Gabi. Dar hai sa trecem mai departe pentru ca ma plictisesc al dracu`de rau aceste detalii. Inca vad imaginea clar: el statea la sens giratoriu, radea, asezat. Aveam o sticla de Cola din care sorbeam ca o idioata, in speranta ca asa ma voi calma, voi prinde curajul necesar si nu voi cadea la sol ca o papusa fara suflet. Am pasit in parc; el s-a ridicat. Nu imi aduc aminte cat de tare tremuram, dar atunci cand m-a imbratisat am inchis ochii si pur si simplu…respiram, simtindu-ma protejata, in locul meu, acolo unde apartin… Pot sa spun ’acasa’?! A durat prea putin. Nicu, Gabi, eu, el. Rasete, prea multe rasete; pana cand am inceput sa ne aproapiem.
Stiu ca, la un moment dat, cei doi au plecat, lasandu-ne un moment de intimitate. Oh, al naibii catel! :)) Si atunci am inceput sa simt ale lui maini pe trupul meu. Si atunci am simtit cum ma aflu exact in mijlocul unei tornade, alaturi de el. Mi s-a spus ca am fost extrem de proasta, avand in vedere doar atitudinea si tulburarea sufleteasca, dar toate acele emotii au fost inevitabile. Marioneta? Simteam cum ma transform intr-un imens jeleu, a carui centru (inima) pulseaza neregulat precum tunetele. El… El era acolo. Prima atingere a buzelor a fost de fapt un ‘pupat’, tinand cont de explicatiile primate ulterior. Cel mai probabil trebuia sa fie ceva mai lung, dar gravitatia a interupt totul; nu am cazut, ci doar ne-am prea inclinat spre partea stanga. Si am mers. Si ne-am oprit. Si acolo a fost inceputul a ceea ce urma sa fie un sarut. Cand l-am simtit atat de aproape, da, atunci cand nimic nu mai conta (nu exagerez daca spun ca puteam sa fiu inconjurata de lei infometati si…nu-mi pasa), culmea, ma luase cu o stare de lesin. Am fost fraera ca am oprit sarutul, dar pur si simplu nu am putut sa ma stapanesc…Si m-am afundat in bratele lui. Probabil a vazut in ce stare ma aflu (nu stiu cum de nu a ras pentru ca eu, daca as fi fost in locul lui, m-ar fi bufnit rasul) si m-a pus sa ma sui in spatele lui! Privesc clar intinerariul nostru cu ajutorul ochiului din capul in care se adapsoteste un creier amestecat, agitat, creierul meu, in concluzie capul meu. Inca mai pot simti fiecare atingere, inca mai vad ‘pielea de gaina’: urmare a respiratiei, saruturilor lui pe gatul meu. Un ideal…' August 2010
•'De la un timp am pierdut notiunea timpului. Stiu doar ca peste 2 zile va incepe, in adevaratul sens al cuvantului cosmarul (din care nu stiu daca ma voi trezi). Este una dintre nenuramaratele seri in care simt ceva sau un neceva in mine. Durere nu; doar o dorinta arzatoare de a schimba ceva. Probabil neputinta, ura, disgustul care mi-l provoc, amestecate cu intrebari gen: "cum ar fi fost daca...?: si urmate de imaginare imagini vizuale de tot felul ma fac din nou si din nou "sa ma descarc".' Septembrie 2010
•'Au trecut doua saptamani. Septembrie azi s-a sfarsit; toamna e mult prea trista. De ce nu exista doar vara? De ce exista atatea reguli, atatea principii inventate aiurea de om? Cu sentimentele cum ramane? In fond, pentru asta traim.' Sfarsit de septembrie 2010
•'Ma sfasie cu ghiarele-i scarba disperare. Ma ascund in obscuritate, alaturi de perna ce o sufoc cu amar, de ireversibilul trecut. Si tu o faceai. Siroaie de venin pur spala chipul, lumea ametita continuu se invarteste...si totul e scrum.' Octombrie 2010
"E greu cand o relatie se incheie brusc si nu primesti niste raspunsuri, nu mai stii daca a fost real, de ce s-a incheiat, ce ai gresit, insa atunci cand oamenii nu sunt maturi emotional (indiferent de varsta), aceste raspunsuri nu prea apar. Si putem ramane agatati de umbra unei relatii multa vreme, punandu-ne intrebari.(...) poti doar sa iti acorzi timp, sa lasi sentimentele sa se aseze si apoi sa faci o evaluare a ceea ce mai simti, ce nevoi mai ai, ce ai invatat din relatia asta si cu ce "bagaj" mergi mai departe."
Catalina Vieru, psiholog.
Pulseaza, dorinta pulseaza. Puzderie de detalii, colonizandu-se rand pe rand, completeaza spatiile lipsa din imaginea finala a acelui puzzele. Inauntru s-a dezvoltat un rau egoism care ma forteaza sa actionez doar pentru binele propriu.
Am realizat, intamplator, ca unele lucruri se intampla pentru a-mi irita spiritul; tind sa cred ca tocmai ai alunecat in cea mai adanca prapastie. Ai fost corupt, s-au te-ai corupt singur, nascand idei general supide. Cateva cuvinte urla nebune inauntru-mi, dand agitate din aripi, incercand sa ma faca a le intelege profundul sens.Batjocura, sincerul sentiment de razbunare, minte spalata, captarea atentiei, dispret?Lista poate continua la nesfarsit. Iar in astfel de momente, pentru a face o paralela demna de arta imaginarului, mi-ar fi placut sa pot avea puterea lui Edward Cullen.
De fiecare data cand gasesti un raspuns se mareste si numarul intrebarilor.
Te-ai folosit de orele nenumarate, timp nemarginit impreuna, pentru a-mi deduce reactiile; si da, aveai dreptate, insa nu gasesc finalitatea acestui amestec.
Iar tu, cealalta...
Suferi? Si eu.
Blestemi distanta? Si eu.
Iti imaginezi neadevaruri si speri in nisip purtat de vant? Si eu.
Ma urasti? Si eu.
Imi vrei raul, rabunare? Si eu.
Nu imi trezesti mila si niciodata nu o vei face, desi iti inteleg sentimentele. Stiu cum te agati oarba de fiecare speranta si cum fiecare vorba-n gluma iti da efectul drogului; poate te inteleg mai bine decat o face oricine altcineva. Pacat, pacat de acea repulsie si gust amar.
Nu mai este la fel...
Concluzie? Nu exista. Procesul continuu nu pare a detine sfarsit, iar amanunte printre cele mai nesemnificate pun sare pe rana; inca nu am putut alege strada potrivita mie din intersectie.
S: pai descrie-mi
S: starea ta sufleteasca
вiαиcααα }: ma simt incompleta. in mine fierbe un 'ceva', imi da o stare de neputinta.
вiαиcααα }: sunt plina de regrete, imi doresc sa dau timpul inapoi si...sa schimb ceva. vreau sa fiu fericita, dar sunt constienta ca nu se mai poate.
вiαиcααα }: uneori simt ca innebunesc...
вiαиcααα }: orice mic detaliu imi aduce aminte de ce a fost...iar ritmul inimii accelereaza, ochii mi se umezesc... si atunci am cea mai mare nevoie de o imbratisare.
вiαиcααα }: insa, sunt singura...
S: >:D<
вiαиcααα }: azi am vazut doi tineri; aveau un copil. si brusc m`a dus cu gandul si mi`a trezit un sentiment de...nu stiu sa descriu. pot sa spun ca acum inteleg adevartul sens al fericirii: nu hollywood si alte prostii la care visam eu...
вiαиcααα }: insa, uneori am impresia ca sunt singura si cum scrie la avatar 'no one here to save me'...
S: in timp, din ce in ce mai multe raspunsuri, la toate intrebarile, o sa-ti apara. tu trebuie sa astepti si sa te rogi la Dumnezeu!
вiαиcααα }: si cand aveai totul si ramai cu nimic...e greu. si totusi nu exista cuvinte care sa descrie...cum sunt...
S: ai sa fii fffoarte tare
S: dar inainte sa poti fi tare
S: trebe sa fii moale
вiαиcααα }: unele raspunsuri deja le stiu, altele nu. dar nu va ajuta la nimic..
S: si asta esti tu acum
S: trebe sa pui totul cap la cap
S: si sa gandesti ca a fost o perioada prea scurta de timp si poate tu l-ai imaginat altfel si de aceea ai asa de multe remuscari acum
вiαиcααα }: cum pot sa vad inca perfectiunea..in acea persoana?!
S: pur si simplu mintea ti-l arata ca fiind perfect
S: el nu e perfect
вiαиcααα }: mi`ar place sa`l priviti cu ochii mei..
(...)
S: totul e in mintea ta ...
S: un mare om a spus astfel odata
S: "orice traire puternica poate fi uitata cu alta traire puternica.."
S: si nu se referea la o alta relatie.
вiαиcααα }: vreau sa am acea traire puternica mai repede..pentru ca eu nu stiu cat mai rezist asa..
S: pai trebuie sa o cauti
S: e vorba de "Ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi"
S: aia e logica de sfarsit
вiαиcααα }: nu am citit romanul..
S: cred ca ar fi bine sa-l citesti
вiαиcααα }: da, e o idee
(...)
S: Bianca, tu (teoretic) te afli intr-o intersectie
S: si ai 3
S: posibilitati
S: 1) sa te intorci!
S: 2) sa te lasi si sa-ti continui viata
S: 3) sa o tii tot asa pana cand se va intempla ceva ce nu vreau sa imi inchipui
S: gandeste-te bine ce vrei sa faci si fa!
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut.
Plec departe, plec pe Marte
Si de-acolo, poate... poate... poate...
Mi-am dat prea tarziu seama de prezenta monstrului care se zbate inauntrul meu; dar, cum spune vorba, mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu-i stiu infatisarea, insa il simt. Nu-i stiu puterea, insa ii cunosc mult prea bine efectele. Si astfel ma uit in oglinda si privesc reflexia cuiva, cineva necunoscut, cineva care imi provoaca repulsie: pur disgust. Un lucru mi-ar desena un zambet: sa o vad spargandu-se in fata mea, in mii de bucati, sa o distrug asa cum am fost distrusa si eu. Zambet sadic, masochism.
Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte,
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte .
Mai nou, observ ca trendul 'hai sa ne ascundem dupa deget' a devenit mult mai popular decat credeam; recunosc, il practic uneori. Insa, atunci cand in paharul deja umplut continua sa se toarne, acesta se revarsa: m-am saturat de indirecte. Ai ceva de spus? Spune!
Gandesc la rece cand inima fierbe. Sunt un intrus,
Din propria mea lume ma simt exclus..
Clepsidra timpului, timpul este cel mai bun medicament. Insa, ati uitat ca exista si boli fara remediu? Pana si cel mai mic detaliu al vietii in care traiesti reinvie amintirea, iar tu doar simti cum inima iti bate nebuna, iar acel sentiment te ingroapa din nou in intuneric. Ii pasa cuiva? Supravietuiesti, parca, intr-o mare de necunoscuti; te excluzi singur, stiind ca povestea ta nu poate fi convertita in cuvinte, este neinteleasa.
De ce sa mai stau?
N-am nici un motiv.
Ma simt inutil, n-am nimic din ce vreau.
Nimeni stie sa aprecieze ceea ce are pana atunci cand il pierde; esti sectionat. Si atunci cand ai cea mai mare nevoie de acel cineva, insa stii ca este de neatins, atunci cand nu mai ai controul asupra simtirilor, iti doresti arzator sa evadezi. Sa fii doar tu cu tine, imbratisandu-ti trupul, stiind ca nimeni altcineva nu o va face. Adevaratii prieteni te pararesc pentru ca ai devenit marioneta monstrului ce bantuie inauntrul tau, ai uitat ceea ce inseamna 'a face bine', dozezi zilnic nepasarea...
Si...
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut. Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo, poate... poate... poate...
Prinsa intr-o tornada a timpului, cad inerta pe ganduri; s-a mai dus o zi. Nu pot desprinde din acel cinema mintal imaginile scaldate in lumina apusului, derulandu-se rapid dupa geamul transparent al troleului. Folosind limbajul uzual, imi permit expresia: am ceva la mansarda? Prea rapid, prea nebun, se scurge prea repede! O avalansa de noutati; ma surprind in mijlocul diferitor actiuni pe care nu contientizez ca le fac, punandu-mi intrebari Eu chiar fac asta?Chiar sunt aici? Un schimb de replici cu cateva dintre colege m-a determinat sa cred ca nu sunt singura in aceasta situatie, doar ca eu am patruns intr-o dimensiune... putin mai avansata.
Timp si destin. Experiente proprii, chiar foarte recente, m-au determinat sa cred si mai mult ca fiecare avem un traseu de parcurs. La fiece cotitura primim semne de avertizare, iar daca suntem destul de capabili sa le percepem, putem anticipa surpriza. Am decis sa ma las purtata de val, ivocand apogeul. Iar, pentru a accentua ideea, repet: totul se intampla cu un scop.
Insa un zambet? Intamplarea face ca uneori sa te pierzi in detaliile unui miraj (...atat de fals, dar, parca, atat de real), sa te umplii de acea substanta ce genereaza fericirea (...oare falsa, oare reala?) si zambesti sincer. Deodata prezentul apune, ramanand doar reflexia ta.
Nu-mi doresc sa revolutionez, sa critic sau sa intru in mintea oamenilor cu scopul de a colora, intregi sau regla suruburi; doar scriu. Desprind amintiri, ganduri care-mi mistuie constiinta, construind treptat ceea ce se numeste 'enigma'; enigma vietii.
V
I
A
T
A
______
Life inainte-dupa
'Mi-as fi dorit ca tu sa fi fost doar o himera in viata mea: sa nu lasi cicatrici atat de profunde, dureroase, sangerand…atat de reale. Mi-as fi dorit ca totul sa se fi intamplat intr-un simplu vis, unde dezamagirea ulterioara sa fie mai plapanda. Insa am trait ceva mai intens decat perfectiunea unui vis.'
-citat din jurnalul propriu
Placid privesc acum lucrurile. Sunt experiente care convertesc fostul tu intr-un necunoscut, pe care zilnic, incerci sa il scoti din umbra. Incepi a pricepe noi lucruri parca ascunse ochiului tau pana acum si, parca stransa intr-un corsaj, respiri din ce in ce mai greu.
