Obicei prost: scriu doar atunci cand patura rece isi arunca cuiele-n mine, ma contureaza, ma captureaza ; scriu doar atunci cand ma invart in infinitul cerc al disperarii, atunci cand prezenta lui Nimeni imi este de prisos. Cuvinte curg pe liniile reci si grave ale vechilor melodii, iar fotografiile se deruleaza pentru ultima oara. Nu prea subtil voi spune ca viata lor este curmata : vor fi sterse ! Ce sadic, mai trebuie o punga de popcorn si scenariul devine unul ideal !
Am gasit piesele lipsa din puzzle si, astfel, am contruit imaginea finala. Nu stiu cat de dramatica este, pentru ca nu stiu foarte bine cat timp voi putea mentine aceasta atitudine. Folosind latura psihologica, imi pot explica partial reactiile.
Starea de euforie, provocata de iluzii in a caror concordanta cu realitatea credeam, a creat un univers propriu cu ziduri greu de rapuns. Pastram imaginea perfectiunii, zilnic adaugand elemente noi la povestea creata, poveste care urma doar pasii dorintelor mele. Viitorul imi suradea, curcubeul forma coroana deasupra-mi, ploua cu inimi decupate din reviste si alte chestii copilaresti, ‘de fete’. Mare defect profesional : sunt o prea mare visatoare !
Realitatea are cu totul un alt chip ; urat. Pai, cum? Atunci cand tu te hraneai cu gustul amar lasat de actiunile pe care inima-ti nu-si lasase amprenta, lucruri marete se intamplau. Doua drumuri paralele, apoi chiar si 3. Nu bombardez cu amanunte, ci ma rezum la sentimentele mele.
Te-a lasat sa te scufunzi intr-un ocean obscur, ascuns, parca, de tot ceea ce-ti era cunoscut ; doar proiectii ale trecutului puteai recepta. Momente nenumarate in care ecouri repetau aceleasi vorbe ! Da, din lucruri atat de marunte, atat de banale ! Si intotdeauna te intrebai ‘oare de ce ?’.
Pentru ca ! Nu te condamn pentru ceea ce ai facut : ti-ai urmat inima, ti-ai ascultat sufletul. De sfarsitul tragic este evident ca ma bucur, dar lasad egoismul undeva departe, iti spun ca imi pare rau.
Nu te urasc, desi uneori am impresia ca m-ai transformat intr-un monstru ! Nici macar acum. Ci iti multumesc pentru ca ai spart acea utopie : mi-ai aratat imperfectiunea, ai sfasiat sperantele, mi-ai adeverit temerile, nu ai depasit asteptarile ; ai aruncat cu cerneala neagra. Nu sunt ironica, daca asta vei crede. Ti-o spun cu sinceritate pentru ca, asa, voi reusi s-o iau de la zero, sa inchei in adevaratul sens al cuvantului aceasta etapa din viata mea ; de asta aveam nevoie. Totusi, doresc sa te am ! Un amic. Sa-mi spui bancuri cu Maria si Ion, sa radem de peripetii nebune, sa te vaiti si sa ma vait (macar asa nu irosim atatea informatii) si asa mai departe.
Pentru prima oara ma simt libera ; nu total, ci partial... sau este doar o impresie vaga. Satisfactia isi va face aparitia si ea, candva ! Timpul nu sta in loc si, daca bine ma gandesc, 4 ani trec destul de repede. Dar pana atunci...
Imi vreau binele, si, cu conditiile prezente invatate, doresc sa inchei intr-o nota usor umoristica :
"Caut prieten si nu gasesc, toti baietii sa apeleze la mini !"
hahaha
{Bee
10 comentarii:
primul post care imi place :)))))(L)(L)(L)(L)
Si da!
Post-ul care imi place cel mai mult!
:x
Poate ca n-ai fi fost nevoita sa uiti daca faceai o alegere foarte simpla la momentul potrivit.
Anyway, scrii frumos. Keep doing it. Iti vei multumi.
@Mia oh, ma bucur! toate au un inceput! :))))
@Anonim1 Andi?! deznodamantul se pare ca are succes! :>
@Anonim2 Ioana?! o multime de alegeri mi-ar fi putut schimba viitorul, o multime! ma fortez sa cred ca totul se intampla cu un scop, ma fortez sa nu-mi regret actiunile venite din inima. si iti multumesc! asa voi face!
Sunt sigura, insa una ar fi schimbat totul. Stii la ce am refer :) Nu trebuie sa regreti, trebuie sa inveti din greseli (daca vrei sa le numesti asa).
da, acum mai mult ca sigur stiu la ce te referi: cea pe care o regret cel mai mult. concluzia?! ma las in mana destinului! :)
Nu mai lasa destinul sa decida pentru tine. El nu simte ceea ce simti tu. Nici macar nu exista destin. Nu trebuie sa faci lucrurile simple. Isi pierd farmecul. Complica-le cand e cazul si bucura-te de roadele lor. E
Poate ti se pare stupid, insa tot ceea ce am facut a fost sa-mi spun parerea.
Iubesc Post-ul asta ...
DAR...Oarecum ai dreptate ,oarecum nu..
Sper sa fi luat decizia corecta :*
@Ioana nu ma refer la decizii; pe acelea le iau singura, fara sa ma gandesc la consecinte sau la opiniile celor din jurul meu. prin 'destin' vroiam sa exprim faptul ca voi lasa lucrurile sa se intample de la sine, sa decurga asa cum sunt scrise! si asa a si fost... ma rog! sa complic lucrurile mai mult decat sunt?! Doamne, ma simt intr-un labirint fara iesire! ai dreptate, dar in acest caz chiar nu mai este nevoie.
nu mi se pare stupid ceea ce spui!
@Anonim3 (uite, de data asta nu am putut sa-mi dau seama cui ma adresez) din clipa in care am scris acest post pana in prezent au intervenit alte actiuni care mi`au intors sentimentele si gandurile cu susul in jos. nu stiu care este decizia corecta, acum nu stiu ce ar trebui sa fac..
Anonim 3....E Andrada =))) :D:X
Trimiteți un comentariu