Dedicatie

Printre vise moarte, ce fumegau in pamantul fierbinte al unui iad doar de mine stiut, o avalansa a luminii s-a strecurat; a spalat sudoarea lasata de ganduri neintelese cu…zambet. A invins, a dominat. O iluzie; atat de des a aparut precum o iluzie Edenul, incat acum nu pot reda ideea de real. Si totusi esti al meu si-mi daruiesti elixirul vietii: substanta fericirii prin vene alearga; umple lacunele trecute.

Te iubesc! <3

________________________________

Si un bonus! :)) Legenda de pe 3!

Inorogul

Un cerc infinit al disperarii continuu se-nvarte, formand o tornada a tipetelor grave, reci, guturale. Zambete curg, se topesc si ajung pe pamantul fierbinte, de focuri tocmai salvat. Ramane desert amar curmant de negura hidoasa a unui cer batran ; totul pare a sangera cerneala.

Jumatati androgine, cu aripile patate de noroiul greu, misuna. Sufletele lor injumatatite, parca aruncate in abis, cauta nebune aromonia in haosul fara de soare si luna. Neantul injunghiaza cu pumnalul, provocand durere. Din puritatea Edenului s-au nascut monstrii ce se zbat in adancuri : fara infatisare, cu putere nemasurata. Oglinda apei se sparge, iar cioburile-i strapung aripi, innegrindu-le. Suferinta. Dor. Dragoste.

Vazand cele intamplate, Divinitatea pregateste o solutie.

Cu diadema pe fruntea plecata, pasii sai reverberandu-se precum tunetele, lumina paseste-n intuneric. Ochii azurii se zbat printre lacrimi ; inorogul sta langa clepsidra timpului ce leviteaza si priveste dezolanta panorama. Totul prindrea contur.

Lipsite de rationament, agatate de sperante si iluzii in van, fiintele se naspustesc asupra divinei creaturi. Scuturandu-se, raztignind prezentul, inorogul-si infinge cornul in pamant.

          Totul s-a predat luminii. Clepsidra s-a inaltat spre ceruri, preschimbandu-se intr-un bulgare al focului ce permanent avea sa numere secunde ; luna.  Aripile s-au desprins si au pornit, de asemenea, spre bolta cereasca, de unde aveau sa vecheze sub forma unor stele. Fiintele, oameni ajunsi, s-au izbit de sol ; cioburi de apa acum curgeau siroaie pe chipurile lor. Haosul s-a convertit in ceva placid.

          Se spune ca inorogul va reveni pe pamant atunci cand disperarea se va reinstala ; pana atunci, sub forma unei umbre, ne priveste pasii spre cautarea absolutului.

{Tot Bee