miercuri, 2 noiembrie 2011

If you ever loved somebody put your hands up!

      Erau clipe in care-mi doream aripi pentru trairile launtrice, in care necesitam exteriorizare, dar continua ascensiune imi dovedeste ca prezentul are alte nuante. Nu stiu daca acum este teama de expunere sau sinele se considera destul de capabil in pastrarea acelor trairi doar pentru el. Imi amintesc cu ce disperare, haina, imi umpleam wall-ul cu melodii dramatice, in speranta de a fi inteleasa; ce s-a intamplat? Ascult doar eu. Mi-e greu sa-mi admit ca sentimentele sunt reale, iar cand patrund in substanta descopar neajunsuri, incertitudine in idei. Iubiri paradisiace, zic. Iubiri sacre, prea multa romana strica. De ce Gavrilescu nu a jucat pana la ultima carte pentru Hildegard si a ales-o pe Elsa? Probabil totul s-ar fi rezumat la o intreaga viata traita cu teama de a nu-ti pierde aproapele, insa intens. Monotonia placuta sau neplacuta alaturi de Elsa l-a adus la neimplinire si la permanenta nostalgie; dorul de arta pura. Concluzie? Ragetul din mijlocul strazii nu a fost in van, just because. Ah, nu, am gresit. Mai bine iti folosesti creierul decat inima? Risc sau siguranta?
      Sunt satisfacuta de taria mea de caracter pana in prezent. Madria este pacat; sunt mandra.
      Sunt momente in care mi-ar face placere sa-mi smulg pumni intregi de par, sa simt fruntea incretindu-se, desenand riduri de expresie. Sunt momente in care pare ca viata evadeaza cu scopul, trecand pe langa mine, iar eu in loc s-o opresc... o imping. Sunt momente in care doar perna-mi este aliat si, prinsa in stransoarea bratelor, pofteste roua tristetii, agoniei. Dar toate sunt inabusite. Nu pot sa cred cat de bine il imit pe profu` de antreprenoriala si crizele de ras ulterioare, uneori salvatoare!    
     Asa se inghite in sec si se trece mai departe pentru ca, da, asta e viata. Faci ce simti, dar am ajuns la concluzia ca si creierul te ajuta cumva. In primul rand, trebuie sa fii impacat cu sinele si cu propriile decizii deja luate sau in curs de procesare. Despre mine? Sper ca asa a fost cel mai bine. Revenind in  sentimente, mi-ar face placere sa te intorci si te-as primi cu bratele deschise in cazul in care inima ti-ar fi deschisa. Desi in continuare tot un fraier ramai; un fraier delicios de fraier.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
 
Copyright © little miss Bee
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com