Timp->Destin->Zambet

    Prinsa intr-o tornada a timpului, cad inerta pe ganduri; s-a mai dus o zi. Nu pot desprinde din acel cinema mintal imaginile scaldate in lumina apusului, derulandu-se rapid dupa geamul transparent al troleului. Folosind limbajul uzual, imi permit expresia: am ceva la mansarda? Prea rapid, prea nebun, se scurge prea repede! O avalansa de noutati; ma surprind in mijlocul diferitor actiuni pe care nu contientizez ca le fac, punandu-mi intrebari Eu chiar fac asta?Chiar sunt aici?  Un schimb de replici cu cateva dintre colege m-a determinat sa cred ca nu sunt singura in aceasta situatie, doar ca eu am patruns intr-o dimensiune... putin mai avansata.
     Timp si destin. Experiente proprii, chiar foarte recente, m-au determinat sa cred si mai mult ca fiecare avem un traseu de parcurs. La fiece cotitura primim semne de avertizare, iar daca suntem destul de capabili sa le percepem, putem anticipa surpriza. Am decis sa ma las purtata de val, ivocand apogeul. Iar, pentru a accentua ideea, repet: totul se intampla cu un scop.
     Insa un zambet? Intamplarea face ca uneori sa te pierzi in detaliile unui miraj (...atat de fals, dar, parca, atat de real), sa te umplii de acea substanta ce genereaza fericirea (...oare falsa, oare reala?) si zambesti sincer. Deodata prezentul apune, ramanand doar reflexia ta.

Timp->Destin->Zambet 
Reteta perfecta 

Bee}