00:00

 Citate din jurnalul propriu

•'Parul se ineaca in briza marii, iar pielea imi ardea la lumina lunii. Eram doar tu si eu: doua personaje din jocul pasiunii. Plaja goala ne veghea, nerabdatoare sa fie martora unui act de amor. Tu mi-ai cuprins fata intre palme si, cu buzele fierbinti, m-ai imbatat cu un sarut. Ale tale maini imi conturau trupul tremurand, nebun dupa atungerea ta. Din cand in cand se auzea un rasuflu limpede.Trupurile noastre erau unite; ascultam doar bataile inimii tale in timp ce simteam cum nisipul-mi fuge de sub picioare. Nu a fost vis. Eram in bratele tale, simtindu-ti de aproape respiratia. M-ai asezat pe nisipul umed, contemplandu-ma. Priviri adanci nu incetau, iar...atunci, si tu erai jos, langa mine.' Februarie 2010. (Nu pot a trece cu vederea evolutia mea in literatura de atunci pana in prezent.)

•'Doresc ca acea senzatie pe care am avut-o azi, in leagan, cea de libertate si ascensiune (spre ideal), senzatia de zbor ce-mi prindea parul in mananunchiuri si-mi strapungea fata, sa nu fie doar o naluca de cateva minute. Vreau sa ma inunde deplin.' Martie 2010

•'Groapa adanca, umpluta cu un nimic incolor, inodor si insipid (da, doar e nimic!) a fost reabilitata. Umor negru: nu de Basescu. Pas cu pas, pornind de la fantezia, emotia unui nou joc s-a ajuns la... Dream. Intotdeauna m-au fascinat povestile de dragoste, in special cele din basme. Acum am si eu una: am un print, iar eu sunt o printesa'. Iulie 2010

•'Nu stiu cu ce sa incep. Un amalgam detaliat de ganduri pulseaza, trimite flash-uri in mintea mea si nu ma lasa sa incep sau sa termin o idee. In aceasta stare sunt prinsa de luni, 9 august 2010.

Nu mai stiu daca in trecut am cunoscut fercirea deplina sau doar m-am amagit cu iluzia ca ea exista. Insa, acum, ma simt completa. Traiesc un vis, in care zilnic descopar noi universuri; zbor. Pare idiot ceea ce spun, dar incep sa-i inteleg pe cei drogati: acum am propriul meu drog. Iubirea este un drog.

Imi este foarte greu sa asimilez, acum, la sfarsit, tot ceea ce s-a intamplat pana in acest moment…dar incerc. Totul a inceput luni.

Dupa o cearta enorma cu mama, privind cifrele mici din numarul care imi demonstreaza varsta, am iesit. Era 3 jumatatea, aproape 4; am fost sa o iau pe Gabi. Dar hai sa trecem mai departe pentru ca ma plictisesc al dracu`de rau aceste detalii. Inca vad imaginea clar: el statea la sens giratoriu, radea, asezat. Aveam o sticla de Cola din care sorbeam ca o idioata, in speranta ca asa ma voi calma, voi prinde curajul necesar si nu voi cadea la sol ca o papusa fara suflet. Am pasit in parc; el s-a ridicat. Nu imi aduc aminte cat de tare tremuram, dar atunci cand m-a imbratisat am inchis ochii si pur si simplu…respiram, simtindu-ma protejata, in locul meu, acolo unde apartin… Pot sa spun ’acasa’?! A durat prea putin. Nicu, Gabi, eu, el. Rasete, prea multe rasete; pana cand am inceput sa ne aproapiem.

Stiu ca, la un moment dat, cei doi au plecat, lasandu-ne un moment de intimitate. Oh, al naibii catel! :)) Si atunci am inceput sa simt ale lui maini pe trupul meu. Si atunci am simtit cum ma aflu exact in mijlocul unei tornade, alaturi de el. Mi s-a spus ca am fost extrem de proasta, avand in vedere doar atitudinea si tulburarea sufleteasca, dar toate acele emotii au fost inevitabile. Marioneta? Simteam cum ma transform intr-un imens jeleu, a carui centru (inima) pulseaza neregulat precum tunetele. El… El era acolo. Prima atingere a buzelor a fost de fapt un ‘pupat’, tinand cont de explicatiile primate ulterior. Cel mai probabil trebuia sa fie ceva mai lung, dar gravitatia a interupt totul; nu am cazut, ci doar ne-am prea inclinat spre partea stanga. Si am mers. Si ne-am oprit. Si acolo a fost inceputul a ceea ce urma sa fie un sarut. Cand l-am simtit atat de aproape, da, atunci cand nimic nu mai conta (nu exagerez daca spun ca puteam sa fiu inconjurata de lei infometati si…nu-mi pasa), culmea, ma luase cu o stare de lesin. Am fost fraera ca am oprit sarutul, dar pur si simplu nu am putut sa ma stapanesc…Si m-am afundat in bratele lui. Probabil a vazut in ce stare ma aflu (nu stiu cum de nu a ras pentru ca eu, daca as fi fost in locul lui, m-ar fi bufnit rasul) si m-a pus sa ma sui in spatele lui! Privesc clar intinerariul nostru cu ajutorul ochiului din capul in care se adapsoteste un creier amestecat, agitat, creierul meu, in concluzie capul meu. Inca mai pot simti fiecare atingere, inca mai vad ‘pielea de gaina’: urmare a respiratiei, saruturilor lui pe gatul meu. Un ideal…' August 2010

•'De la un timp am pierdut notiunea timpului. Stiu doar ca peste 2 zile va incepe, in adevaratul sens al cuvantului cosmarul (din care nu stiu daca ma voi trezi). Este una dintre nenuramaratele seri in care simt ceva sau un neceva in mine. Durere nu; doar o dorinta arzatoare de a schimba ceva. Probabil neputinta, ura, disgustul care mi-l provoc, amestecate cu intrebari gen: "cum ar fi fost daca...?: si urmate de imaginare imagini vizuale de tot felul ma fac din nou si din nou "sa ma descarc".' Septembrie 2010

•'Au trecut doua saptamani. Septembrie azi s-a sfarsit; toamna e mult prea trista. De ce nu exista doar vara? De ce exista atatea reguli, atatea principii inventate aiurea de om? Cu sentimentele cum ramane? In fond, pentru asta traim.' Sfarsit de septembrie 2010

•'Ma sfasie cu ghiarele-i scarba disperare. Ma ascund in obscuritate, alaturi de perna ce o sufoc cu amar, de ireversibilul trecut. Si tu o faceai. Siroaie de venin pur spala chipul, lumea ametita continuu se invarteste...si totul e scrum.' Octombrie 2010

{Bee