Simtind cum neantul injunghiaza cu pumnalul al meu suflet statornic, am hotarat sa-mi predau chipul soarelui. Scaldandu-ma in aurul rosu-violet al apusului, m-am intors in trecut... uitand departe notiunea de timp si spatiu. Eram doar eu si locul copilariei mele.
Mingea-curcubeu nestingherita sarea spre cer si, numarand secundele, se izbea de sol ( rasul unui copil ce-si recunoaste greseala). Tot pe bolta cereasca pasari deseneau linii invizibile, iar de pe crengi picura cate-o ruginie frunza, uneori chiar cate doua. Doar leaganul aduna memorii si trairi mai recente; acela a fost momentul in care fotografia s-a tiparit limpede in minte. Atunci mi-am dat seama de granita atat de brusca dintre copilarie si adolescenta, de noua versiune a vietii si noile intensitati ale simturilor.
Imi lipseste naivitatea inocenta, insa imi place acest amalgam nebun. Imi este dor ca bratele mamei sa ma desprinda de sol atunci cand lacrimile-mi aluneca pe obraji, dar mai mult iubesc sa-mi cuprinda trupul si sa plang pe umarul lui. Verdictul paralelei dintre cele doua universuri poate fi: diferentele sunt infinite.
Noi si vechi statisfactii.
In incheiere, doresc sa ma opresc scurt asupra unui lucru care mi-a facut inima sa tresara, care mi-a dat o stare de bine. Senzatia traita, desi destul de rar, intotdeauna ma rascoleste; inexplicabila.
Criss: m-ai facut sa plang
Criss: fata, scrii frumos..adica reusesti foarte bine sa expui ceea ce simti.
Criss: fata, scrii frumos..adica reusesti foarte bine sa expui ceea ce simti.
{Bee
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu