Monstrul

Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut.
Plec departe, plec pe Marte
Si de-acolo, poate... poate... poate...

     Mi-am dat prea tarziu seama de prezenta monstrului care se zbate inauntrul meu; dar, cum spune vorba, mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu-i stiu infatisarea, insa il simt. Nu-i stiu puterea, insa ii cunosc mult prea bine efectele. Si astfel ma uit in oglinda si privesc reflexia cuiva, cineva necunoscut, cineva care imi provoaca repulsie: pur disgust. Un lucru mi-ar desena un zambet: sa o vad spargandu-se in fata mea, in mii de bucati, sa o distrug asa cum am fost distrusa si eu. Zambet sadic, masochism.

Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte,
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte .

     Mai nou, observ ca trendul 'hai sa ne ascundem dupa deget' a devenit mult mai popular decat credeam; recunosc, il practic uneori. Insa, atunci cand in paharul deja umplut continua sa se toarne, acesta se revarsa: m-am saturat de indirecte. Ai ceva de spus? Spune!

Gandesc la rece cand inima fierbe. Sunt un intrus,
Din propria mea lume ma simt exclus..

     Clepsidra timpului, timpul este cel mai bun medicament. Insa, ati uitat ca exista si boli fara remediu? Pana si cel mai mic detaliu al vietii in care traiesti reinvie amintirea, iar tu doar simti cum inima iti bate nebuna, iar acel sentiment te ingroapa din nou in intuneric. Ii pasa cuiva? Supravietuiesti, parca, intr-o mare de necunoscuti; te excluzi singur, stiind ca povestea ta nu poate fi convertita in cuvinte, este neinteleasa.

De ce sa mai stau?
N-am nici un motiv.
Ma simt inutil, n-am nimic din ce vreau.

     Nimeni stie sa aprecieze ceea ce are pana atunci cand il pierde; esti sectionat. Si atunci cand ai cea mai mare nevoie de acel cineva, insa stii ca este de neatins, atunci cand nu mai ai controul asupra simtirilor, iti doresti arzator sa evadezi. Sa fii doar tu cu tine, imbratisandu-ti trupul, stiind ca nimeni altcineva nu o va face. Adevaratii prieteni te pararesc pentru ca ai devenit marioneta monstrului ce bantuie inauntrul tau, ai uitat ceea ce inseamna 'a face bine', dozezi zilnic nepasarea...

Si...

Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut.
Plec departe, plec pe Marte
Si de-acolo, poate... poate... poate...

 

Si mai departe...

Bee}